Uncategorized

Familia românească tradițional săracă

 

 

Văd cum extrem de multă lume se revoltă împotriva celor trei milioane de români care au semnat petiția inițiată de Coaliția pentru familie. O petiție care a făcut mare vâlvă și care susține o “familie tradițională”, adică o familie formată doar dintr-un bărbat și o femeie și sub nicio formă din persoane cu același sex. Am prieteni pe Facebook care se laudă că dintre prietenii lor nimeni n-a dat like paginii coaliției, iar alții care chiar i-au șters pe cei care au dat. Aș vrea să fiu revoltată împotriva celor trei milioane, dar sunt prea speriată momentan de falia imensă dintre societatea mea și societatea celor trei milioane.

Orașele mari, contextele sociale, dar mai ales internetul, locul în care mereu ținem pasul cu ideile celorlalți ne dă senzația asta, că suntem înconjurați de oameni ca noi și că noi toți împreună înțelegem societatea. E adevărat că o bună parte dintre noi, oamenii între 20 și 35 de ani, am fost totuși educați într-o altă societate, și chiar dacă nu familia ne-a ajutat să fim mai progresiști și mai deschiși, au făcut-o totuși schimbările majore ale lumii. Cu toate astea, să trăiești în orașe mari, cu toată informația și cunoștințele tale e posibil totuși să eșuezi când vine vorba de înțelegerea societății în care trăiești. Pentru că societatea românească în profunzimea și urâțenia ei apare prea puțin sinceră și descoperită în societatea “noastră”, iar când totuși o face (oamenii străzii incendiați în Galați, cazul de sclavie de la Berevoiești) o îndepărtăm, ca să o înlocuim cu sărăcia și urâțenia stilizate, care ne pot totuși face eroi civilizați și curăței.

Dacă atâta timp cât ești în mediul tău, sărăcia românilor și nivelul scăzut de educație, reprezintă cifre și statistici, când totuși ieși din marele oraș și vizitezi țara, contactul tău e unul de tip safari. Pentru tine sărăcia e ceva exotic. Cu toate că-i aperi pe săraci și vrei mai mult pentru țară, eșuezi în a vedea cât de mare e falia între societatea ta și societatea lor atunci când îi condamni că sunt trei milioane de imbecili care nu acceptă homosexualitatea. Asta pentru că nu înțelegi că sărăcia nu e un balon pe care-l ții în mână, nu e o formă definită pe care pui degetul, e ceva atât de profund și de divers, încât poate persista și zeci de ani după ce o familie sau o comunitate au atins echilibrul financiar.

Pentru că sărăcia nu înseamnă doar lipsa banilor, ci lipsa ideilor și a părerilor, când ești sărac nu-ți permiți luxul de a avea curaj, ești la mila altora sau la mila nimănui. Nu ai timp să-ți construiești principii și să trasezi linii morale, iar dacă înmulțești asta cu milioane de oameni, timp de sute de ani, s-ar putea să te trezești că în 2016 românii încă mai cred că doar bărbatul și femeia se pot iubi corect. Acum poate o să-mi spuneți că ăia trei milioane care au semnat nu sunt săraci, dar eu vă spun că totuși sunt.

Nu sunt dintr-o familie săraca, adică familia mea nu mai e săracă de zeci de ani, dar au fost săraci rău și au făcut parte din comunități sărace, iar dacă ar fi să mă gândesc unde am crescut, la țară sau la oraș, aș zice că mai mult la țară. Așa am ajuns să fiu din clasa de mijloc, dar săracă, pentru că am văzut de mică șerpăria umană izvorâtă din sărăcia profund românească, cum spuneam, nu doar sărăcia banilor, ci “sărăcia civilizației”. Știți satul ăla idealizat cu porturi populare și tradiții de crăciun, tinere îmbujorate cu batic și bărbați călare? Eu nu-l știu. Crescând la începutul anilor ’90, am auzit zeci de povești apropiate sau îndepărtate despre femei și bărbați care nu făceau altceva decât să înșele și să facă tot felul de chestii pe care o familie morală le-ar condamna cu fierul încins. Verișori cu verișoare, tați cu fete vitrege, mame care se culcau cu fiii lor la beție. Îmi amintesc și acum din copilărie cruzimea cu care un bărbat din sat îl viola pe un băiat care suferea de handicap și îi dădea algocalmin ca să nu-l mai doară, dar și mai tare îmi amintesc cruzimea celorlalți oameni care știau întreaga situație, dar nu făceau altceva mai mult decât să râdă. Nu știu dacă genul ăsta de oameni au votat petiția, dar știu că genul ăsta de oameni compun societatea românească. Casele românești au fost și încă sunt cuiburi de bârfe și scandaluri, iar “familia tradițională” românească din punctul meu de vedere are o singură regulă și nu e aia a componenței de gen, ci e cea a aparentei nerecunoașteri a situației. Practic moralitatea nu se bazează pe a nu face, ci pe a nu recunoaște că se face. Toate femeile din bloc înșelate cu vecine, bunicile înșelate cu propriile verișoare primare, orice fel de bârfă care face înconjurul comunității, dar care e pusă sub tăcere de familia aprținătoare, au susținut și susțin o societate în care toată lumea știe, dar totul e bine dacă până la final nimeni nu vorbește.

Din români educați profund cu tipul ăsta de principii de familie e formată România în majoritate. Cei care au reușit să se rupă și să vadă diferit raporturile umane sunt puțini, iar agresivitatea și autosufiența îi fac să adâncească și mai tare prăpastia dintre ei și realitate. Chiar dacă să zicem că interesele pardidelor nu ar fi împotriva homosexualității, câți credeți că ar vota pentru? Chiar Ben-Oni Ardelean, un tip din Hațeg, de pe strada mea care e senator PNL și baptist a declarat azi: “am votat împotrivă fiindcă suntem o țară creștină” (suntem stat laic, dar n-a ajuns informația până în Hațeg). Toți oamenii ăștia se trag din familii pur românești, iar la morala îndoielnică orientală se mai adaugă și religia.

Și agresivitatea asta oribilă împotriva românului care a semnat, ipocrizia românului de rând când vine vorba de morala familiei, plus lipsa totală a viziunii din partea statului, îmi dau impresia că fiecare dintre noi în funcție de circumstanțe, geografie și poziție are propria lui bulă. Așa am ajuns să cred că asta e cu adevărat sărăcia românească, foarte des e o casă fără curent și stomac gol, câteodată o petiție cu trei milioane de semnături și în permanență, lipsa completă de viziune și bun simț a politicienilor, iar dacă ultima s-ar îndrepta măcar puțin, le-ar putea schimba pe toate.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply